prietenia........

Exista?..........poate,dar nu si la mine!!!!.. pryetenia,era ceva de genu knd povesteai totu' unei persoane?knd aveai incredere?knd te ajuta la nevoie?knd te sustinea mereu?kre nu te critica nikiodta?.............hmm suna cunoscut......dar dc?daca nam avut nikiodta parte de asa ceva?....dc la mn totu a atarnat mereu de un fir d ata? dc a fst nevoie d minciuni pt o pryetenie...........ea nu se baza pe incredere?.... sau asta era in trecut?
Mda,probabil am ramas in urma......!
De ce nimeni nare curaju' sa'ti spuna tot adevaru' in fata?De ce niki mkr eu,tu ,noi........nu avem curaju' s-o facem?de ce ne pripim in anumite situatii,dc mintim pe alti ca sa-i facem bine, cand de fapt mai mlt le facem rau?
Nu exista pryteenie adevarata.......decat pentru putin timp..........ca o iluzie........!

Ca sa poty respecta pe cineva,trebuie mai intai sa te respecti pe tine.
Ca sa poti iubi pe altcineva,trebuie sa te iubesti pe tine.
Ca sa poti aprecia lucrurile din jurul tau,trebuie sa APRECIEZI CEEA CE ESTI TU,nu ceea ce vrei sa pari!

.sigura prietenie adevarata,e cu tine insuti...!

Cuvântul dragoste poate avea două sensuri absolut diferite – nu doar diferite, ci diametral opuse. Un sens, este dragostea ca o relaţie; celălalt este ca o stare de a fi.
În momentul în care devine o relaţie, dragostea devine sclavie, fiindcă apar aşteptări, apar cerinţe, apar frustări şi un efort al ambelor părţi de a domina. Devine o luptă pentru putere. Relaţia nu este lucrul corect. Dar dragoste ca stare de a fi este total diferită. Înseamnă că pur şi simplu iubeşti; nu creezi o relaţie prin asta.
Dragostea ta este ca parfumul unei flori. Nu creează o relaţie; nu-ţi cere să fii într-un mod anume, să te porţi într-un fel anume, să acţionezi într-un mod anume. Nu impune nimic. Pur şi simplu împărtăşeşte. Şi împărtăşind nu-şi doreşte nici o răsplată. Însăşi împărţirea e o răsplată.

Intuneric , clopotele unei biserici se aud batand a moarte, undeva in noapte, pierzandu-se in neant. In camera luminata de cateva lumanari negre, insangerate, se afla doar doua suflete, EL si EA.

EL este un tanar palid cu parul de culoarea abanosului si cu niste trasaturi ale chipului foarte ascutite. Are o privire lipsita de viata, goala, privind undeva in intuneric, in necunoscut. Pe fata lui se observa ceva, este suferinta, suferinta provovata de iubire. Lacrimi ii curg incet pe fata-i intristata. In cautatura lui se citeste iubirea, ceqa mai crunta iubire din cate s-au cunoscut vreodata, cea mai patimasa dragoste de la crearea omului ... si totusi ...

EA este o fata aflata in pragul feminitatii, tanara, aproape o copila, inocenta, imbujorata, cu o privire ce ii tradeaza mereu sentimentele, este o persoana atat de neobisnuita ... de o frumusete iesita din comun, o frumusete suspecta, ciudata, cum rar i se intampla unui om sa intalneasca in viata ... O FRUMUSETE ... DIABOLICA.

El se apropie de ea, este evitat, incearca sa o sarute, iarasi evitat. Incearca sa ii opreasca suvoiul de lacrimi ce se preling pe obrajii ei, nu reuseste, durerea ei este prea mare pentru a putea fi ucisa de el durerea ei nu poate fi ucisa, ASTA SIMTE EA ... dar el stie ca o poate face fericita ... ar face orice i-ar cere ea ... AR MURI PENTRU EA.

El ii sopteste ceva la ureche, in ochii lui se vede speranta, iar in ochii ei se aprinde o licarire de fericire, o licarire ce seamana cu luceafarul ce dispare dimineata, este SPERANTA ... a reusit, el a reusit sa-i trezeasca speranta. Deodata ea intoarce privirea catre el, zambeste, el reuseste sa-i fire un sarut, mai vrea, ea se apropie de el, usor, cu pasii unei pisici, incepe sa-l sarute, dar nu este un sarut normal plin de pasiune, este unul ce izvoraste din cele mai adanci simtiri ale sufletului omenesc, un sarut ce izvoraste din iubire, iubire ce poate sparge orice granite, ar putea dstruge chiar si portile iadului, O IUBIRE MACABRA.

Deodata, o adiere de vant stinge lumanarile din incapere, in intunericul malefic ce s-a lasat, ei se iubesc, fara ca nimic din afara iubirii lor sa-i poata atinge. Se aud voci in camera, sunt doar vocile lor, insemnate cu durere, durerea placerii, durerea fericirii, durerea iubirii, frica de toti cei ce vor sa-i desparta, si mai ales CURAJUL de a-i infrunta pe toti cei ce vor avea nesabuinta de a incerca sa le distruga dragostea.

El murmura ceva, este un juramant, un juramant pecetluit cu sangele lui:
- JUR CA TE VOI IUBI O ETERNITATE ... JUR!!! Mana-i insangerata prinde mana ei si o strange, nu vrea sa-i dea drumul, este inspaimantat de tot ceea ce ar putea sa se intample daca ii da drumul ... O iubeste, si simte ca este iubit.
Sangele lor se amesteca, iubirea lor are sangele ca pecete, acum nimic nu le mai poate distruge dragostea.

Ei satu imbratisati, murmurandu-si soapte de iubire. El si-a vandut sufletul, dar nu Diavolului si nici lui Dumnezeu, ci fetei pe care o iubeste, cea care este alaturi de el, si spera ca va fi mereu.

In camera intunecata domneste o tacere profunda, doar o inima se aude batand, este inima lui.

Deodata aceasta tacere funerara este imprastiata de urletul unui lup ce urla la luna, este luna plina, el se gandeste ca ar putea fi un varcolac, zambeste spunandu-si ca asa ceva nu exista.

Intunericul camerei este spulberat de o lumina, este o lumanare aprinsa de ea, la lumina difuza ce se raspandeste in incapere el observa ca cea pe care el o iubeste are buzele insangerate ... simte o durere seaca in zona gatului ... duce mana intr-acolo ... apoi si-o priveste ... SANGE.

Soarele isi arata primele raze, dimineata a imprastiat intunericul mortuar al noptii. In camera se observa cateva mici pete de o culoare rosiatica, este chiar pecetea iubirii lor.

El sta alaturi de ea, o saruta, ea zambeste, e fericita. A reusit s-o cucereasca, a reusit s-o faca fericita. Asta e tot ceea ce si-a dorit ... s-o faca fericita ... cu orice pret.
DAR TOTUL ESTE DOAR O DORINTA

O zi dulce

Şi cafeaua amăruie e dulce în zilele bune. În vis mergeam pe acelaşi drum pe care îl fac de obicei, şi purtam aceleaşi haine pe care le purtam când plecam marţi de dimineaţă. De ce visam tocmai ziua de marţi? Probabil am adormit într-o zi de luni…
În fumul ţigărilor de dimineaţă recunoşteam aceleaşi feţe bărbierite, triste, împinse în rutina unui mecanism ce nu te lasă să-ţi termini visul. În metrou am văzut o fată draguţă ce încă visa… Visa că e drăguţă şi că lumea e doar a ei, şi că prietenul ei se va trezi la ora aceea şi îi va returna apelul.
Coada de la cafea se zbătea ca cea a unui câine în aşteptarea stăpânului. Poate că recunoaşterea dependenţei i-ar elibera de cofeină, adrenalină sau alte substanţe cunoscute în adolescenţă.
- Bună dimineaţa, ce doriţi?- O cafea tare, neagră, amară, rece…Ca şi viaţa mea, vroiam să adaug, dar mi-a zâmbit fals.- Ne pare rău, azi nu servim cafea rece.- Atunci fie…Doar după ce mi-am terminat cafeaua în grabă, am remarcat ciudatul gust. Am sorbit şi zahărul ce mi l-a pus domnişoara, din greşeală sau…
- O zi bună dulce vă doresc.

Fara umbra,prin ploaie.

Cu o privire mi-ai schimbat anotimpul şi picăturile de ploaie miroseau iar a vară. Cu o mână îţi ţineai umbrela şi cu cealaltă încă pe mine. Am vrut să-ţi mai spun ceva dar stropii au spus deja prea multe…
Am vrut să-ţi spun că nu te plouă…

Am invatat ca...

Ne naştem singuri, murim singuri. Aparent trăim împreună…
Viaţa va găsi mereu un mod original de a te surprinde. De multe ori va fi şi neplăcut.
Oamenii sunt oameni şi nimic mai mult.
Orice decizie vei lua, va fi una greşită. Doar din teama de a nu greşi.
Nu există pedepse, ci doar consecinţe.
Prietenii sunt călători fără bilet în trenul vieţii. Doar tu mergi până la capăt…
Atunci când îţi merge bine, pregăteşte-te pentru ce-i mai rău.
Sunt ceea ce gândesc atunci când nu-mi controlez gândurile.
Visul e singurul din care pot să mă trezesc speriat, zicând a fost doar un vis…
Dezamăgirea vine din partea celor dragi, dar mai ales din partea ta. Iubirea la fel.
Încrederea e un lucru periculos, deoarece deschide inimi prea fragile.
Odată rupte, minţile nu mai pot fi cusute.

Privim lucrurile altfel....

Privim lucrurile altfel.
Acelaşi drum, dar nu aceeaşi clipă, tu-mi zâmbeşti mereu.
Un sărut, o dulce revedere, un adio ascuns.
Un pas inutil când totul stă pe loc.
Aş dori să te gust puţin câte puţin, până la infinit.
Dar, ţi-am spus, văd totul diferit…

Ochiul!

Te poţi pierde în ochii cuiva. Dar mai rău, te poţi pierde în ochii tăi…

Am numai amintirile...

Simt că-mi ţin respiraţia sub apă de prea mult timp. Trebuie să zic ceva. Bule de aer îmi vin în minte.
Amintirile sunt un ţărm pe care n-o să mai ajung. Rămân urmele paşilor.
Artistul îmi desenează sufletul în creion. Bătăile inimii sunt mâzgălituri.

Tipand de teama...

Dragostea priveşte un om plângând în petale, disperat să-şi arate lacrimile oricui. Mâini goale ce aşteaptă ploaia…
Ea încă mai dansează unui nor în care mi se termină visele.
Mă plimb cu degetele de la mână printre degetele tale de la picior. Un zâmbet încuiat de buze…
Încrederea e un cuţit pe care-l pui jos ştiind că într-o zi vei călca în el.
Ce e suferinţa dacă nu ultima clipă din ultimul moment? Liniştea deplină înainte de ţipăt…

Nuante de Rosu...

Lipsa ta e o rană din care eu mă strâng sub forma unei dureri. Intunericul îmi străbate prin pleoape un cerc de stele.
Simt cum umbra îmi moare. Greutatea ei mă trage spre tine, între crăpăturile buzelor, îngropat.
Fata pe care o tot visez îmi şopteşte numele tău, ca şi cum ar vrea să mă repare. Dar ochii tăi mi-au fost muşcături arzânde-n inimă…
trandafirul tău cu spini, tras prin buzele mele, a scos cele mai frumose nuanţe de roşu…