O zi dulce

Şi cafeaua amăruie e dulce în zilele bune. În vis mergeam pe acelaşi drum pe care îl fac de obicei, şi purtam aceleaşi haine pe care le purtam când plecam marţi de dimineaţă. De ce visam tocmai ziua de marţi? Probabil am adormit într-o zi de luni…
În fumul ţigărilor de dimineaţă recunoşteam aceleaşi feţe bărbierite, triste, împinse în rutina unui mecanism ce nu te lasă să-ţi termini visul. În metrou am văzut o fată draguţă ce încă visa… Visa că e drăguţă şi că lumea e doar a ei, şi că prietenul ei se va trezi la ora aceea şi îi va returna apelul.
Coada de la cafea se zbătea ca cea a unui câine în aşteptarea stăpânului. Poate că recunoaşterea dependenţei i-ar elibera de cofeină, adrenalină sau alte substanţe cunoscute în adolescenţă.
- Bună dimineaţa, ce doriţi?- O cafea tare, neagră, amară, rece…Ca şi viaţa mea, vroiam să adaug, dar mi-a zâmbit fals.- Ne pare rău, azi nu servim cafea rece.- Atunci fie…Doar după ce mi-am terminat cafeaua în grabă, am remarcat ciudatul gust. Am sorbit şi zahărul ce mi l-a pus domnişoara, din greşeală sau…
- O zi bună dulce vă doresc.